Trofeele s-au împărțit pe Chatrier, luptele s-au dat pe Lenglen, dar pasiunea fanilor e cel mai frumos etalată într-un alt loc.

Spre deosebire de tenisul văzut la televizor, știm cu toții că un meci văzut la fața locului se simte și se trăiește altfel. Impresiile cu care rămâi, felul în care înțelegi ceea ce se întâmplă pe teren, într-un cuvânt, întreaga experiență se conturează și se consolidează în funcție de un întreg buchet de detalii, adesea insesizabile din fotoliu. Sunetul, ambianța, arena pe care se joacă, reacțiile jucătorilor (inclusiv cele care scapă camerelor), reacțiile spectatorilor și, mai ales, temperatura - sunt toate mici mărunțișuri în aparență, dar care pot uneori să schimbe direcția unui meci sau, dacă nu, să-ți influențeze ție starea, ca și spectator. Evident, sunt plusuri și minusuri. Pe de o parte, înțelegi diferit, mai bine aș zice, o serie de amănunte tehnico-tactice. Vezi mai bine poziționarea tenismanilor (motiv pentru care sunt atât de apreciate acele unghiuri de filmare care urmăresc raliul de la nivelul terenului). Le vezi mai bine reacțiile le poți înțelege mai bine trăirile. Poți să simți cum o adiere mai puternică a vântului venită la un moment nepotrivit poate schimba soarta unui punct, sau cum ceea ce la televizor pare drept un soare prietenos este, de fapt, un vreme rece și foarte dificil de manageriat, raportat la schimbările de temperatură prin care trece corpul.

Sigur, sunt și puncte minus. Lipsa reluărilor la fazele spectaculoase și/sau controversate se poate dovedi a fi un neajuns uneori, după cum e la fel de adevărat că te poți simți privat de restul avantajelor unei transmisii tv profesioniste, inclusiv de acompaniamentul unui comentariu la fel de profesionist. În lipsa ei, trebuie să-ți faci tu propria selecție vizuală de “cadre”, ceea ce devine uneori obositor, mai ales când ești pe o arenă mare și trebuie să