În zilele de 10 şi 11 iunie, premierul Victor Ponta s-a aflat într-o vizită oficială în Germania, unde s-a întîlnit şi cu Angela Merkel, cea pe care, cu mai bine de un an în urmă, o atenţiona că nu votează la referendumul antibăsescian. (Din păcate pentru Victor Ponta, am putea spune: un vot în plus ar fi adus USL-ul mai aproape de atingerea pragului electoral). Angela Merkel a mai văzut politicieni de teapa actualului premier român: atît fostul ministru al Apărării, Karl Theodor zu Guttenberg, cît şi fosta ministră a Educaţiei şi Cercetării, Annette Schavan, şi-au dat demisia după ce s-a descoperit că tezele lor de doctorat au fost plagiate. Că Victor Ponta a rămas în funcţie, ba chiar a reuşit să se sustragă verdictului academic normal, ţine de particularităţile politicii şi învăţămîntului de pe plaiurile noastre: iată un motiv pentru care zu Guttenberg şi Schavan îl invidiază, probabil, pe colegul lor într-ale plagiatului. Dincolo de astfel de observaţii care îl vor urmări probabil pe Victor Ponta cît timp se va considera „doctor“, vizita premierului român merită pusă în contextul mai larg al metamorfozării acestuia dintr-un socialist de salon într-un vajnic promotor al politicilor neoliberale. Înaintea deplasării la Berlin, liderul USL a detaliat într-un interviu acordat postului Deutsche Welle cum vede el relaţia României cu Germania, ideea principală fiind aceea că „România ar trebui să se coordoneze cu Germania în ceea ce priveşte politicile economice şi sociale la nivel european“. Politica economică şi socială promovată de Germania „la nivel european“ este, în primul rînd, una a austerităţii, iar Ponta, cît timp se afla în opoziţie, se manifesta împotriva acesteia. La Berlin, premierul român a fost asigurat de Angela Merkel că românii care trăiesc în Germania şi plătesc taxe nu vor fi discriminaţi ori blamaţi în grup. Mesajul implicit al liderei guvernu