Intre toate institutiile statului de drept si ale democratiei, Senatul Romaniei a patimit cel mai mult. Infiintat conform Conventiei de la Paris din 1858 si adoptat prin plebiscit de Alexandru Ioan Cuza, modernizat prin Constitutia promulgata de Carol I in 1866, Senatul a fost vazut de Stalin ca principala piedica in atingerea scopurilor sale imperial(ist)e si de supunere a Romaniei.
Simbolizand unitatea nationala si independenta teritoriala prin caracterul reprezentativ al alesilor, prima grija a cotropitorului sovietic dupa ocuparea Romaniei si incalcarea armistitiului, a tuturor legilor universale de cobeligeranta a fost sa reduca Senatul la tacere pana in 17 iunie 1946, cand, prin ordinul(!) prim ministrului Petru Groza, coada sa de topor, a fost desfiintat. Nu prin referendum, asa cum ar fi cerut o cutuma democratica, ci prin dictat.
Cine hotaraste destinele Romaniei?
Acum pericolul de desfiintare a Senatului nu mai vine din exterior, Romania de azi, din cate stim, nemaiaflandu-se sub ocupatia nimanui, caci trupele sovietice "prietene" s-au retras caine-caineste in 1958. Iar, daca niste conducatori lasi, tradatori si neputinciosi vor fi facut legaminte de supunere fara stirea noastra, a poporenilor, si tin ascuns acest lucru, asta inseamna ca tara noastra nici nu mai merita sa fie subiect de drept international.
Care sunt argumentele actuale ale desfiintarii Senatului? 1. Economii la bugetul statului; 2. Simplificarea procesului legislativ; 3. Si asa unele prerogative parlamentare vor fi cedate Parlamentului European si CE. 4. Asta a hotarat poporul la referendumul din 2009. A se tine cont si de pozitia presedintelui care s-a vazut suspendat de doua ori de catre Parlament, iar o singura camera este mai usor de manevrat decat doua. Manevre cu duiumul la care am asistat in anii celor doua mandate.
Demonstra
