Înălţarea Domnului, Ziua Eroilor sau, în credinţa populară, Ispasul sau Paştele Cailor se sărbătoreşte la 40 de zile după Înviere, în joia din a şasea săptămână de după Paşti.

Praznicul Înălţării Domnului reprezintă momentul final al activităţii pământeşti a Mântuitorului Iisus Hristos, fiind condiţia trimiterii în lume a Duhului Sfânt, prin intermediul căruia Hristos este prezent în mijlocul creştinilor până la sfârşitul veacurilor, potrivit www.crestinortodox.ro. Cele mai multe obiceiuri din această zi sunt cele legate de cei plecaţi dintre cei vii. Astfel, vechiul credinţe populare spuneau că, în drumul către cer, unele din sufletele morţilor ar fi rămas pe pământ şi s-ar fi transformat în strigoi, creând probleme animalelor dar şi oamenilor. Din acest motiv, de Înălţare erau practicate ritualuri magice de apărare, respectiv culegerea de plante despre care se spunea că alungă duhurile rele, cum sunt leuşteanul, alunul sau paltinul, precum şi sfinţirea acestora. De asemenea, se spune că e bine dacă oamenii şi animalele se ating cu ramuri de leuştean. Tot în această zi se fac multe pomeni pentru morţi iar mormintele sunt împodobite cu flori şi frunze verzi. Nu se dă din casă foc, sare, nu se seamănă Potrivit calendarul popular, sărbătoarea Înălţării Domnului se ţine de teama grindinei, lupilor, accidentelor. În această zi nu se fac slujbe cu botez afară pentru belşugul holdelor iar oamenii se salută cu “Hristos s-a înălţat”, ”Adevărat s-a înălţat”. De Înălţare, oamenii sunt veseli, se bat cu leuştean şi-l poartă la brâu, să fie apăraţi de strigoi. În această zi nu se dă din casă foc şi nici sare şi nu se mai seamănă că nu rodeşte. Tot de Înălţare, se pun în casă şi la poartă frunze verzi care vor fi bune de leac şi se dau pomeni (azimă caldă, ceapă verde, rachiu), spunându-se că “sufletele străbunilor pleacă spre cer”; De înălţare, încep să se taie mieii, femei