- Cultural - nr. 114 / 13 Iunie, 2013 Biserica crestina sarbatoreste, la 40 de zile dupa Invierea Domnului, un mare eveniment din viata Mantuitorului Iisus Hristos, Inaltarea la cer, ultimul, din activitatea Sa pamanteasca. Nasterea si Inaltarea sunt cele doua punti care leaga creatura de Creator, pamantul cu cerul, care impaca pe credincios cu Dumnezeu. Daca prin nasterea din Bethleemul Iudeii Dumnezeu a coborat pe pamant sub forma umana ca sa impace faptura cu Creatorul, prin Inaltarea la cer, in vazul Apostolilor adunati in Betania s-au deschis credinciosului cerurile, asigurandu-i-se posibilitatea desavarsirii si a mantuirii. Cele doua evenimente alcatuiesc axa crestinismului si calea de lumina pe care trebuie s-o urmam si sa-l marturisim pe Hristos, ca Domnul si Stapanul lumii. Desi prin Inaltarea Domnului, activitatea Sa pamanteasca lua sfarsit, Iisus a spus Apostolilor chiar in momentul Inaltarii: "Iata, Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor”. El s-a inaltat pentru a trimite in lume pe Sfantul Duh, asa cum promisese. Acest lucru se va intampla zece zile mai tarziu, de Rusalii sau Cincizecime, cand, prin pogorarea Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli, acestia s-au transformat din oameni timizi si simpli in misionari indrazneti si priceputi, care au raspandit cuvantul Evangheliei in toata lumea. Inaltarea la cer a Mantuitorului nu reprezinta numai un eveniment esential din viata Sa, ci constituie Inaltarea omului din umilinta catre fiinta libera creata de Dumnezeu, indumnezeirea fapturii. Inaltarea Domnului ne intareste credinta ca Iisus va reveni iarasi, in glorie, asa cum au spus cei doi ingeri, asa cum L-au vazut Sfintii Apostoli inaltandu-se si, apoi, acoperit de nor - norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, norul care a invaluit pe Iisus si pe cei trei ucenici pe Muntele Toborului, norul pe care va veni Dumnezeu pentru marirea Sa