Raul Rusescu e un fotbalist de calitate, cu execuţii pe care le vezi rar la alţi colegi de-ai lui din campionatul românesc. Biciuieşte mingea, o îmblânzeşte, o mângâie, o trimite acolo unde vrea el, e speculant, găseşte soluţii spre gol în fracţiuni de secundă ca un matematician care rezolvă incredibil de repede o problemă la care un om obişnuit se uită ca mâţa-n calendar.

Sunt voci care spun că Rusescu nu se va putea impune în Spania, că nu are anvergura unei astfel de competiţii, că e bun doar pentru România, Bulgaria, poate Cipru, fiindcă e limitat ca exprimare, nu are forţă de pătrundere, nu are viteză. N-aş fi deloc atât de categoric. Ba chiar am credinţa că Rusescu va reuşi la Sevilla, dacă actele vor fi parafte până la urmă, pentru că e un băiat serios, muncitor, talentat, adică are câteva dintre “epitetele” care duc spre succes.

Rusescu şi-a arătat valoarea la Urziceni, pentru cei ce au avut ochi să-l vadă, a contribuit şi el la obţinerea titlului de către cel mai ciudat club din fotbalul românesc. Apoi, a confirmat la Steaua, a devenit golgheter, a ajutat imens la câştigarea campionatului, a marcat goluri decisive în Europa League. Ce ar fi trebuit să facă mai mult ca să-i dăm parafa că e bun de Sevilla? Sunt convins că odată integrat într-un sistem profesionist, cum e cel spaniol, Rusescu va rămâne sus. Şi da, va fi şi un om de bază la naţionala României! Am văzut atât de puţini fotbalişti români de calitate în ultimii ani, încât e păcat să îl privim cu scepticism pe golgheterul Ligii I. Dacă nici cel mai bun marcator din campionatul intern nu poate face faţă într-un campionat puternic din Occident, atunci cine?

Raul Rusescu e un fotbalist de calitate, cu execuţii pe care le vezi rar la alţi colegi de-ai lui din campionatul românesc. Biciuieşte mingea, o îmblânzeşte, o mângâie, o trimite acolo unde vrea el, e speculant, găseşte soluţ