Analiza ce urmează nu vrea să stabilească cine e mai de dreapta în Bistriţa-Năsăud dar nici la nivel de politică românească. De altfel, de la PNL-ul lui Dorin Popescu şi al lui Mircea Ionescu Quintus via Valeriu Stoica până la cel al lui Stelian Dolha şi Crin Antonescu, distanţa nu e chiar atât de mare pe cât credeţi, asta, cel puţin din punct de vedere al votului care aparţine exclusiv dreptei. -AA+A
Dilemele electorale ale dreptei sau ce naşte din Brătianu, PNL votează? Subliniez faptul că analiza vizează dreapta pentru că stânga a unită, ştie ce vrea şi are un electorat şi în BN care nu e versatil şi care merge încolonat la urne. Sau aproape încolonat! Sigur că va urma şi o analiză a stângii, dar acum să vedem ce e de-a dreapta Tatălui.
Cu un electorat deloc inspirat, indisciplinat şi fără chef să meargă la vot, dreapta, PNL-ul nu poate spune că îl va scoate „singur” pe Antonescu preşedinte. De ce? E simplu - cu trei milioane voturi la parlamentare eşti aproape de 50% iar la prezidenţiale sigur intri în turul doi. PSD le are pe amândouă.
Mai zice sociologica că degeaba au strâns, pe rând, Isărescu şi, mai pe urmă, dragă Stolo, vreo 2,3 milioane de voturi că nu au intrat în turul al doilea.
Cu 2,2 milioane voturi CDR în 1992 a rămas în opoziţie. Cu 1,2 milioane voturi forţele anti-PSD au suferit înfrângeri mari în 1990, 2000 şi 2012.
(în 1990 partidele istorice însumate; în 2000 PNL şi CDR 2000 însumate; în 2012 ARD). Unde e dreapta românească?
În 1996, prima alianţă a dreptei, CDR, obţinea peste 3 milioane de voturi şi îl propulsa pe Emil Constantinescu la Cotroceni.
La parlamentarele din 2008, cu toate cele 2,2 milioane de voturi, PDL a guvernat ceva vreme alături de PSD (2009), după care, în 1 mai 2010 a creat UNPR, un fel de partid-tampon, dar o soluţie penibilă, având în vedere caracterul oportunist al generalului Opre
