Preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a fost mereu cel mai iubit bau-bau, dar este o persoană reală: inteligent, provocator, ciudat, ostil, dar încântător. Iubim să-l urâm, şi ne dăm seama de ce suporterii lui îl iubesc. Asta îl face puţin sinistru şi ne sperie, exact cum trebuie s-o facă un bau-bau bun.

Acum, este pe cale să părăsească scena şi, cel mai rău lucru , este că îi vom duce dorul atunci când nu va mai fi. Din punctul de vedere al Occidentului, lucrurile pot deveni din ce în ce mai rele. Există şapte candidaţi la alegeri care să-l înlocuiască, şi este greu de prevăzut că va fi un om pe care să-l aprobe Vestul.

Iranul este cea mai mare ameninţare pentru Occident. Programul său nuclear, ostilitatea făţişă pentru existenţa statului Israel, determinarea sa de a asigura supravieţuirea regimului Al-Assad în Siria fac din Iran o ţară volatilă şi nu greşim dacă îl asociem pe Ahmadinejad cu toate acestea. Ostilitatea lui Ahmadinejad faţă de comunitatea internaţională a fost sinceră şi foarte bine gândită.

Saeed Jalili, unul dintre ceilalţi candidaţi, este un personaj admirabil în comparaţie cu Ahmadinejad. Este pios şi modest, faimos pentru că-şi conduce singur automobilul ecologic la muncă şi pentru faptul că insistă să-şi care singur bagajele. A ieşit din serviciul activ doar pentru că şi-a pierdut o parte din piciorul drept. Dar mai este şi foarte loial liderului suprem, Ayatollahului Khamenei, este şi negociatorul şef pentru programul nuclear al Iranului, iar tacticile care provoacă îngrijorare Occidentului sunt asociate cu Ahmadinejad, dar sunt îndeplinite de Jalili, care este favorit în cursa pentru preşedinţie.

Iar Jalili mai prezintă un risc. Dacă vrei să-ţi etalezi simţul democratic, mai bine ţi-ai găsi un candidat mai popular. Pietatea sa sperie votanţii, care sunt mult mai tineri şi mai deschişi la minte î