Imediat după anunţul de marţi seara, preşedintele a fost întrebat ce ar însemna dacă Parlamentul nu va ţine seama nici de rezultatul unui eventual al doilea referendum pe tema unicameral şi 300 de parlamentari. Preşedintele Băsescu a răspuns: „Atunci s-ar desfiinţa alineatul 3 din art. 1 din Constituţie, care spune că România este stat de drept”, o afirmaţie asupra căreia a insistat în aceeaşi seară în cursul unui interviu televizat. A doua consecinţă evocată de preşedinte este încălcarea articolului 2 din Constituţie, potrivit căruia „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum şi (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”.
Aceste interpretări nu aparţin însă preşedintelui şi consilierilor săi, ci Curţii Constituţionale, care, prin decizia 682 din 27 iunie 2012, de respingere a Legii Antonescu-Ponta a uninominalului pur argumentează exact în aceşti termeni: „Legea criticată încalcă dispoziţiile constituţionale ale art.1 alin.(3), potrivit cărora „România este stat de drept […]”, ale art.2 – Suveranitatea şi ale art.61- Rolul şi structura (Parlamentului), întrucât consacră o soluţie legislativă contrară voinţei poporului exprimată la referendumul naţional din data de 22 noiembrie 2009”
Având la dispoziţie un referendum valid şi o hotărâre a CCR, preşedintele s-a situat pe o poziţie în care, teoretic, câştigă, iar USL pierde: dacă majoritatea respectă referendumul, atunci acceptă condiţiile preşedintelui, iar dacă se încăpăţânează să nu îl respecte, atunci provoacă o nouă criză a statului de drept similară celei din vara anului trecut, când au încercat să răstoarne ordinea legală prin forţa brută a majorităţii. Dacă şi al doilea referendum va fi validat, atunci USL nu va mai
