În Iran au loc vineri, 14 iunie, alegeri prezidenţiale, dar regimul a avut grijă să nu le permită reformatorilor accesul la statutul de candidat. Cu o singură excepţie, Hassan Rohani, fost negociator în privinţa dosarului nuclear iranian, dar sunt puţine şanse ca el să câştige.

Merită să ne amintim în acest context cǎ "primăvara arabă" şi-a avut de fapt originea în aceastǎ ţarǎ musulmanǎ nearabǎ, cu patru ani în urmǎ, când iranienii au ieşit masiv în stradǎ, pentru a denunţa realegerea frauduloasǎ a lui Mahmoud Ahmadinejad. Acel vânt de libertate a irigat întreaga lume arabǎ şi musulmanǎ, chiar dacǎ în Iran nu a dus la o schimbare de regim.

Pentru a evita repetarea scenariului de acum patru ani, ayatolahii au preferat sǎ trieze candidaţii la preşedinţie, astfel încât sǎ nu existe "pericolul" unei victorii a taberei moderate. Dintre cei şase candidaţi acceptaţi, patru sunt foarte apropiaţi de ghidul suprem, Ali Khamenei. Hassan Rohani, demnitar religios şi el, în vârstǎ de 64 de ani, este singurul care pledeazǎ pentru mai multǎ supleţe în negocierile cu occidentalii şi a primit sprijinul reformatorilor şi al moderaţilor.

Campania în vederea prezidenţialelor se încheie joi, 13 iunie, iar vineri sunt aşteptaţi la urne peste 50 de milioane de alegǎtori. În paralel sunt aleşi 207 mii de consilieri locali şi municipali.

Vǎzut prin prisma criteriilor occidentale, acest scrutin prezidenţial pare lipsit de sens. Şi totuşi, el ascunde o luptǎ acerbǎ în culise, nu numai între moderaţi şi ultra-conservatori, ci şi în interiorul clanului ultra-conservator. Chiar dacǎ alegerile nu sunt libere, ele sunt importante, declarǎ pentru Agenţia France Presse un specialist în ce priveşte Iranul. Observatorii aşteaptǎ acum sǎ vadǎ care va fi reacţia populaţiei şi dacǎ participarea la vot va fi masivǎ. O astfel de situaţie i-ar fi favorabilǎ moderatului Hassan R