„Amplasat pe locul unei aşezări romane, pe drumul care leagă şi azi Braşovul de Moldova, prin trecătoarea Oituz, Tîrgu Secuiesc a păstrat pînă azi, în zona lui centrală, o structură specifică, intrigînd pe mulţi cercetători.

Această zonă centrală, ocupînd spaţiul fostului oppidum, s-a dezvoltat în jurul unei pieţe alungite şi este delimitată de două străzi care, la începutul secolului nostru, erau încă denumite Strada Apuseană (respectiv Răsăriteană) de după grădini, denumiri care amintesc, desigur, o situaţie veche. Teritoriul cuprins între piaţă şi aceste două străzi (...) este format din loturi înguste, cu accese din piaţă şi din stradă, constituindu-se, astfel, numeroase ulicioare, la mică distanţă între ele, denumite curţi (udvarterek), spre care se deschid intrările caselor, aşezate în lungul acestora. (...) Prima casă din fiecare şir de acest fel închide frontul pieţei, lăsînd doar o intrare (carosabilă) spre curte.“

Am citat aici descrierea pe care Gheorghe Sebestyén o face centrului istoric al localităţii Tîrgu Secuiesc în cartea sa – Renaşterea (Editura Tehnică, Bucureşti, 1987). Este, fără nici un dubiu, cea mai bună descriere şi analiză făcută asupra „oraşului vechi“ – în fapt, oraşul propriu-zis, aşa cum s-a alcătuit el de-a lungul secolelor al XVII-lea şi al XIX-lea.

DE ACELASI AUTOR Mănăstirea Râşca Del prencipe della Valacchia Maggiore (II) Del prencipe della Valacchia Maggiore (I) Theophil von Hansen După cum ne spune şi numele, localitatea Tîrgu Secuiesc a fost la început un loc de tîrg, care se desfăşura în spaţiul actualei pieţe centrale. Încetul cu încetul, piaţa va fi bordată de construcţii ale caselor, aşezate fiecare pe un lot de teren lung şi îngust, care se întindea dinspre piaţă, pînă la una dintre cele două străzi de care vorbeşte autorul citat mai sus. Este o dezvoltare tipică a teritoriului urban medieval, obligat