Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc, joi, la 40 de zile de la Paşte, Înălţarea Domnului la cer, fapt petrecut, potrivit Scripturilor, pe Muntele Măslinilor de lângă Ierusalim, unde Iisus şi-a chemat apostolii pentru o ultimă binecuvântare.

Deşi prin Înălţarea Domnului activitatea Sa pământească lua sfârşit, Iisus le-a spus ucenicilor chiar în momentul Înălţării: "Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor".

El s-a înălţat pentru a trimite în lume Duhul Sfânt, aşa cum promisese: "Voi ruga pe Tatăl să vă trimită un alt Mângâitor ca să fie cu voi în veac".

Acest lucru se va întâmpla zece zile mai târziu, de Rusalii sau Cincizecime, când, prin pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, aceştia s-au transformat din oameni timizi şi simpli în misionari îndrăzneţi şi înţelepţi, care au răspândit învăţătura creştină în toată lumea.

După Înviere, Iisus li s-a arătat de mai multe ori, în diferite locuri, ucenicilor sau oamenilor care L-au cunoscut şi au crezut că El este Mesia. Prima care L-a văzut a fost Maria Magdalena, pe care însă apostolii nu au crezut-o, până când nu L-au văzut chiar ei.

În prezent, pe locul din care s-a înălţat Iisus la cer, se află o capelă, fiind spaţiu de închinare atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani, întrucât Înălţarea lui Hristos la ceruri este recunoscută în Islam, deşi nu este menţionată în Coran. În lăcaş se păstrează o piatră care are imprimată o urmă de picior despre care se spune că ar aparţine Mântuitorului.

În unele locuri, de sărbătoarea Înălţării, numită şi Ispas, se taie mieii şi se însemnează vitele cu vopsea pe blană şi cu crestături pe urechi.

Este ziua în care credincioşii se salută cu ''Hristos s-a înălţat!'' şi răspund ''Adevărat s-a înălţat''.

Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici sărbă