Mi s-a reprosat, ieri, cã as avea, cumva-cumva, dreptate în ce scriam în acest colt de paginã pe tema concentrãrii unei doze prea mari de “dreptate” în mâna procurorilor, în mod parcã prea evident în detrimentul judecãtorilor, dar cã tema este tratatã prea… general. Recitesc ce am scris si, da, reprosurile sunt îndreptãtite. Din acel text lipsesc exemplele. Dacã tot vorbesc de coruptie si de marii corupti, cine sunt ei? De ce nu nominalizez vreunul, cu atât mai mult cu cât se stie cã puterea corupe iar puterea absolutã corupe absolut. Astãzi, printr-o stranie si remarcabilã coincidentã, mi se oferã prilejul de a da mãcar un exemplu de “mare corupt”. Pun între ghilimele sintagma, deoarece, pânã la proba contrarie, orice persoanã din tara asta se bucurã de premisa de nevinovãtie. Sau, în fine, ar trebui, fiindcã nu se întâmplã mereu asa. Spuneam, ieri, cã fiecare judet are coruptii lui, unii dintre acestia fiind victime de profesie ale unei “justitii” strâmb aplicate, al cãrei interes fundamental este sã producã vinovati pentru marele public, pentru linistea noastrã, în general, si pentru încã foarte departele Spatiu Schengen, în special. Asa sau altfel, târâti pe drept sau pe nedrept în justitie, multi dintre nefericitii ajunsi în acest stadiu al “devenirii” lor din simple persoane în persoane publice sunt condamnati înainte de a fi judecati, arãtati cu degetul si, în fiecare zi, linsati mediatic. Mii de vieti au fost distruse în acest fel, din cauza unor zelosi din Ministerul Public. Vã sunã cunoscut? Sau iarãsi e prea general? Revin la pretextul pentru continuarea, cu exemple de data asta, a textului publicat ieri. Miercuri, la Vaslui a avut loc o instruire a primarilor, secretarilor si cadastristilor din judet, sedinta fiind necesarã în contextul aparitiei unei noi legi – nr. 165/2013. Ei bine, legea asta nouã sterge cu buretele aproape tot ce s-a fãcut, timp