Reţinerea şi arestarea judecătoarei de la Ineu au scos la iveală, dacă mai era cazul, două feţe urâte ale Justiţiei din România. Pe de o parte, din datele puse la dispoziţia presei de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie rezultă faptul că respectiva judecătoare lua bani pentru a ajuta diferite persoane să scape de procedurile şi taxele notariale. Mai pe româneşte, potrivit anchetatorilor, fosta preşedintă a judecătoriei Ineu s-a transformat din magistrat în notar, reuşind să obţină, de la începutul anului şi până în prezent 13.000 de lei şi 5.500 de euro în schimbul serviciilor prestate. Lăsând la o parte faptul că în multe cazuri, onorariile şi taxele plătite la notari par nejustificat de mari pentru un român cu venituri normale, deci o ocolire a acestor taxe ar putea fi normală din punctul de vedere al celui care cumpără un teren, rămâne însă fapta de luare de mită, dacă acuzaţiile procurorilor DNA se confirmă, pentru că, până la o eventuală condamnare definitivă trebuie să ţinem cont de prezumţia de nevinovăţie. În condiţiile în care acuzaţiile stau în picioare, s-ar dovedi încă o dată că în România aproape totul se vinde şi se cumpără, până şi dreptatea, dacă ai bani şi cunoşti omul potrivit. Iar dacă nu ai bani, nu ai nici dreptate, ceea ce este foarte grav pentru stabilitatea unui sistem judiciar care se doreşte a fi european.

A doua faţă urâtă a Justiţiei am văzut-o când judecătoarea cu pricina a fost trimisă la Curtea de Apel, cu propunere de arestare preventivă, încătuşată. Nu îi învinovăţesc aici pe cei care au dispus legarea magistratului, pentru că, fără îndoială, există nişte proceduri care trebuie respectate. Aceste proceduri ar trebui însă schimbate, din punctul meu de vedere. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt un apărător al infractorilor. Întotdeauna am susţinut şi susţin în continuare că legile din România sunt făcute în favoarea c