România kafkiană loveşte din nou. De astă-dată pe unde radio. Ca de sărbătoarea Înălţării Dommului, dincolo de urările trăznite pe care le auzi prin troleibuze cum ar fi: ”Să te înalţi”, îmi fu dat să aud că şi Moartea îmi face reducere!
În sfârşit e vară şi pe cerul de afară. De săptămâni bune duc dorul soarelui şi al cafele savurate dimineaţa pe terasă în admiraţia rozelor care îmi înseninează grădina. Cam ofilite şi pleoştite ele, rozele în perioada asta, după atâtea ploi, şi cam fără parfum, dar, e bine că sunt. Îmi iau cafeaua, dau mai tare radioul şi încerc să citesc. Nu, nu presa, ci cartea de dimineaţă. De astă-dată, mă binedispune în lectură sfântul Baudolino şi ale sale peripeţii italieneşti.
Din radio iese o muzică alertă, vocea anunţă tot felul, apoi un gingle şi încă un cântec. Baudolino construieşte Lodi într-o tavernă şi vinde unui pelerin nişte balegă de capră pe post de relicve ale Sfântului Baudolino. În taverna lui Baudolino e agitaţie, vin, distracţie de Ev Mediu într-un peisaj italian bucolic. Brusc din aparatul de radio ţâşnesc armonii cam prea vesele în comparaţie cu cât de lugubru e efectul sonor asociat. Sunetele se zbenguie în urechile mele rupte din frecvenţa cărţii. O voce ca de copil anunţă: ”Firma X vă oferă servicii funerare de calitate, complete, la orice oră. Ne găsiţi pe strada...”, cafeaua devine brusc solidă pe traiectoria ei spre stomac. ”Pentru ascultătorii noştri oferim reducere de 10%”. Şi nu, nu ascultam Radio Cimitir, ci un radio comercial în toată regula.
Fi-v-ar reclamele de dimineaţă să vă fie!
Adăugată colecţiei ”Poveşti pentru Facebook”
