Ne place, nu ne place, regionalizarea se apropie. Cum nu toate cele pot fi prevăzute și avute în vedere cu necesarele rezolvări anticipate, mă-ntreb dacă dl. Dragnea & comp. întrevede o adaptare la noile realități geografico-administrative și a gospodăririi fondului de monumente istorice. N-o fi chiar urgența urgențelor, dar cum unele responsabilități ale Ministerului Culturii și Cultelor (prin Institutul Național al Patrimoniului) urmează, logic, a fi transferate regiunilor, iar altele (probabil, cele privind obiectivele de interes local) ar rămâne la județe, pare grabnic necesară o discuție de principii – cine, unde, cum și mai ales… cât, fiindcă oricum moderată, discuția se va întoarce repede la chestiunea fundamentală: fondurile.

O „repede ochire” asupra stării patrimoniul în Moldova va opera, înainte de toate, cu cifre. Județele Moldovei au fost binecuvântate cu zeci și sute de astfel de prețioase vestigii, în listele oficiale figurând 263 de poziții la Galați, 364 la Bacău, 427 la Vrancea, 434 la Vaslui, 509 la Botoșani, 517 la Suceava, 537 la Neamț. Cu 1630 de monumente istorice inventariate, Județul Iași deține de departe întâietatea în Moldova. Cifrele spun mult, dar nu totul, fiindcă obiectivele în sine nu-s totdeauna comparabile. Și Casa lui Eminescu de la Ipotești și casa lui Nicu Enea de la Bacău ocupă poziții similare în tabelul ministerial, amândouă necesită justificată atenție și grijă, dar, fără îndoială, gradul de importanță și interes n-are cum fi același. După cum Cetatea de scaun a Sucevei o poți compara, eventual, cu Cetatea Neamțului, dar nu și cu vreo cetățuie dacică din podișul moldav, deși la rotunjirea numărului din tabele toate trei contribuie la fel. Iașul are înscrise în lista monumentelor istorice nu mai puțin de 1630 de obiective: 838 arheologice, 703 monumente de arhitectură, 53 monumente de for public, 46 monumente memorial