La TIFF (Transilvania International Film Festival) 2013, secţiunea „This is the end“ a fost una dintre cele mai consistente, în ce mă priveşte. Dintre cele 12 filme prezentate acolo, aproape toate au fost nu doar interesante, ci din cele care-ţi opresc respiraţia şi te întorc pe dos, măcar pentru o clipă.
Evident, filmele, în majoritate, vorbeau despre moarte şi despre modalităţile de a-i face faţă. Living (Zhit, Rusia, 2012, în regia lui Vasili Sigarev) a fost cel mai focalizat pe relaţia celor aflaţi încă pe lumea asta cu morţii lor apropiaţi. Şi morţi nu oricum, ci în circumstanţe violente, îngrozitoare. Cum poţi supravieţui şi „merge mai departe“ cînd îţi moare iubitul cu care tocmai te-ai căsătorit, tatăl care s-a hotărît să se sinucidă sau cînd îţi mor cele două fetiţe pe care, în sfîrşit, sperai să le revezi după mult timp şi multe vinovăţii? Răspunsul pare simplu, dar, de fapt, e foarte complicat şi fascinant zugrăvit în film: cu ajutorul morţilor înşişi. Filmul îmbină cele două lumi (cea de aici şi cea de... dincolo), estompînd graniţa dintre ele. Deşi uneori greu de dus prin lentoare şi lungime, Living are darul de a reuşi un slalom abil printre momentele înălţătoare şi cele voit derizorii, între subrealitate şi metafizică.
DE ACELASI AUTOR Un concurs de vinuri Comedie antică şi statui vivante Galerii, tigru, pepene... Poveşti verzi şi grădinăreştiEl Limpiador (Curăţătorul, Peru, 2012, în regia lui Adrian Saba), cîştigătorul premiului FIPRESCI (Federaţia Internaţională a Criticilor de Film) îl are drept personaj central pe Eusebio (interpretat impecabil de Victor Prada), a cărui profesie e să cureţe după morţi. Şi asta într-o perioadă în care se moare mult, pentru că lumea e atinsă de o epidemie necunoscută. Molimă care-i afectează pe toţi, cu excepţia copiilor. Într-una dintre „misiunile“ sale, Eusebio îl găseşte pe Joaquin (Adrian Du Boi
