Prin legile de înfiinţare, plasarea banilor fondurilor de garantare a depozitelor la bănci şi a creditelor pentru IMM-uri este lăsată la latitudinea Consiliilor de Administraţie. Lor nu le garantează însă nimeni că îşi vor primi banii dacă i-au depus într-o bancă intrată în faliment. N-ar trebui ca plasamentele să le fie limitate la titluri de stat?
În urmă cu mai bine de trei săptămâni apărea ştirea că Fondul de Garantare a Creditelor penru IMM-uri ar fi avut un depozit de 100 milioane lei la Bank of Cyprus. Cum banca a fost preluată de Marfin, fiica cipriotei Laiki Bank, intrată în faliment, mulţi s-au temut că banii Fondului vor intra la masa credală din Cipru.
De fapt, fiind persoană juridică română, Marfin nu era pândită de un asemenea risc (cum ar fi păţit Bank of Cyprus, care avea regim de sucursală şi era reglementată de banca centrală din Cipru); în plus, preşedintele FNGCIMM, Aurel Şaramet, a ieşit în presă şi a negat informaţia (cu o întârziere motivată drept „silenzio stampa” în urma procesului din justiţie în care este implicat alături de bancheri din BRD). Cu sau fără depozite la băncile cipriote, următoarea întrebare rămâne actuală: cine despăgubeşte fondurile de garantare dacă fac plasamente proaste, într-o bancă falimentară de pildă?
„Nu există limitări privind instumentele alese în legea de înfiiinţare. Plasamentele le decid împreună cu Consiliul de Administraţie. Oricum, suntem foarte diversificaţi, avem depozite la 16 bănci şi în titluri de stat” ne-a spus Aurel Şaramet, care a ţinut să sublinieze la începutul discuţiei noastre că nimeni n-ar fi putut garanta pentru o persoană juridică, indiferent de banca unde avea depozitul, fie ea “cipriotă, grecească, austriacă”. Nu este în totalitate aşa, în lista depozitelor negarantate în sistemul bancar sunt incluse doar cele ale persoanelor juridice care nu sunt IMM-uri, dar în ceea
