Luat la bani mărunţi, anul literar 2012 nu a fost unul grozav în Republica Moldova, poate cu o singură excepţie sau două, datorându-se unor edituri din România: volumul de debut al lui Anatol Grosu, Epistola din Filipeni, Max Blecher, Bucureşti, 2012, lua premiul naţional Opera prima, în 15 ianuarie, la Botoşani; iar traducerea studiului lui Constantin Noica în rusă, Шесть болезней современной духовности, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2012, semnată de către Miroslava Metleaeva, a fost salutată de specialiştii din străinătate drept una excepţională. (Nu-i mai puţin adevărat că acelaşi an apostolic (’12!) s-a dovedit a fi benefic pentru creaţia altor doi scriitori, regretatul Aureliu Busuioc, care-şi lansa în 17 mai trecut romanul Şi a fost noapte…, Cartier, şi Dumitru Crudu, autor al unui poem de mare sensibilitate, Eşarfe în cer, Cartier, dar despre asta vom vorbi ceva mai la vale…).
Nu-i de mirare aşadar că juriul USM s-a cam împrăştiat în nominalizări – la unele categorii, câte 5-6 titluri (sic!) –, iar la ora bilanţului s-a „rupt” în două şi mai multe unităţi. Altfel spus, din prima au ieşit premianţii – nici unul cu maximum de voturi, 7! – la doar trei categorii, din şapte existente, şi anume Nina Corcinschi, la Critică literară şi eseu, cu 6 voturi, Gheorghe Erizanu, la Jurnal, publicistică, memorii, cu 5 voturi, şi Nicolae Spătaru, la Literatură pentru copii, la fel, cu 5 voturi. Pentru alte departajări, de fapt, majoritatea, a trebuit să se voteze încă o dată – şi aici a început să se facă simţită [fărăde]legea numerelor mari: la Poezie, câte 2 voturi pentru Dumitru Crudu, Ludmila Popovici-Paraschiv, şi Moni Stănilă şi doar unul pentru Vasile Romanciuc; la Proză, cu doar 3 voturi (+ votul „de aur” al preşedintelui, care face cât 2 în caz de departajare) a fost distinsă cartea de nuvele a Mihaelei Perciune, Băltoaca, Tracus Arte, în
