„A fost în multe rânduri ciumă în ţară, dar analele nu pomenesc de o boală mai grozavă decât «ciuma lui Caragea»“, descria istoricul George Potra.
Una din cele mai crunte epidemii de ciumă a izbucnit în anul 1812, în a doua zi de domnie a lui Ioan Vodă Caragea, iar într-un an a decimat jumătate din locuitorii Bucureştiului.
"Sosirea acestui domn în Bucureşti a fost semnalul unor mari calamităţi în ţară. Chiar în noaptea instalării sale, Palatul Domnesc de la Mihai Vodă, din Dealul Spirii, a ars până la temelii şi Curtea domnească a devenit Curtea arsă", menţionează istoricul Potra în cartea "Din Bucureştii de ieri".
"Vodă Caragea (1812 - 1818) a avut o domnie greu încercată cu epidemia de ciumă, urmată de cutremur şi inundaţii", a declarat istoricul Dan Falcan.
Însă ce s-a întâmplat cu sutele de mii de cadavre care cădeau "pradă" teribilei boli? Acestea erau aruncate în "cimitire comune", încropite la marginea oraşului, iar mai apoi erau stropite cu var. Însă ploile spălau varul nestins, iar ciuma se răspândea cu repeziciune.
Aceste cadavre nu au fost niciodată reînhumate, iar peste aceste cimitire s-au construit de-a lungul timpului cartiere întregi. Este şi cazul cartierului Balta Albă, peste care, spun locuitorii, a căzut un blestem grozav.
Sufletele morţilor de acum două secole încă se zvârcolesc în pământ. Iată ce a trăit pe pielea ei o bucureşteancă în blocul din Balta Albă care pare lovit de blestem:
Angela a povestit pentru jurnalistul Natasa Galche următoarele întâmplări supranaturale: "Nu sunt deloc superstiţioasă, nu cred în paranormal, însă acolo, cu siguranţă, se petrece ceva straniu, ceva necurat. Şi spun asta pentru că am simţit totul pe propria-mi piele. Dacă aş fi auzit de la alţii, nu aş fi crezut o iotă, dar totul mi s-a
