Dacă faci apel la internet căutând tot felul de citate celebre despre minciună, dai şi peste unul extras de undeva din creaţia lui Anton Pavlovici Cehov. Citatul sună cam aşa: „Nu te minţi singur! Cel care se minte pe sine şi pleacă urechile la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă noroc nici pentru sine, nici pentru ceilalţi”.

Spectacolul cu Nunta după scrierea cehoviană datând din anul 1898, spectacol montat de regizorul Vladimir Pankov prin colaborarea dintre Festivalul Internaţional Cehov de la Moscova şi Teatrul Naţional Academic “Jan Kupala” din Minsk este o bufonadă imensă pe tema minciunii. A minciunii în care vor să se scufunde contra cost două familii de mici burghezi, oameni relativ înstăriţi, dar şi teribil de zgârciţi atunci când îşi căsătoresc copiii.

Sunt oameni care ştiu foarte bine că sunt simpli sau de o condiţie medie şi care chiar repetă obsesiv acest lucru spre a-şi scuza stângăciile de comportament. Şi cu toate acestea nu îşi pot stăvili pofta de a câştiga în onorabilitate cumpărând contra a 25 de ruble prezenţa la sindrofie a unui bătrân general. O prezenţă garantată de Andrei Andreevici, care şi-a însuşit onorariul, dar nu e capabil să le aducă decât un bătrân şi cinstit fost căpitan de rangul al doilea care, atunci când realizează înşelătoria în care a fost atras, dă totul în vileag spre dezamăgirea celor ce au vrut să mintă, dar care nu acceptă deloc să fie minţiţi.

E absolut surprinzător ceea ce a izbutit să facă Vladimir Pankov pornind de la textul cehovian. Asistăm la un spectacol de mare montare, viu, colorat, cu cântec şi dans, un fel de Toată lumea râde, cântă şi dansează. Un spectacol popular, o veritabilă potemkiniadă scenică, cu mulţi interpreţi, cu actori, cu dansatori, cu instrumentişti. Un spectacol policrom, o hipermetaforă mustind de viaţă,