Protestele din Piaţa Taksim din Istanbul au devenit cea mai presantă problemă din Turcia. În ciuda impactului lor asupra politicii, lumea a subestimat magnitudinea lor. Mulţi au încercat să compare aceste demonstraţii cu Primăvara Arabă şi chiar să se întrebe dacă nu cumva aceasta este versiunea turcă a Primăverii.

Preşedintele Abdullah Gul a răspuns cu un „nu“ categoric când i s-a spus că protestele seamănă cu Primăvara Arabă. Pentru el, aceste demonstraţii seamănă cu protestele sociale ale europenilor, cum ar fi cele organizate de activişti pentru protejarea mediului înconjurător. Din mai multe motive, sociologice şi politice, aceste proteste din Turcia nu pot fi văzute ca cele care au dat naştere schimbărilor majore în lumea arabă, notează analiştii „The German Marshall Fund of the United States“ (GMF).

Şi totuşi, aceste proteste nu pot fi analizate fără a se lua în considerare conjunctura politică generală din ţară. Într-un fel, ele sunt un preludiu la „Turcia 2014“, când poporul se va confrunta cu schimbări de situaţie importante, inclusiv alegeri prezidenţiale. Fără îndoială, evenimentele care au loc în cadrul interimatului prezidenţial au un anumit impact în procesul electoral din 2014.

Reîntoarcerea la politicile seculare minimale

Încă de la ridicarea partidului de guvernământ, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), reacţia seculară a fost formulată pe tonul politicilor de nivel înalt. Masele au strigat după secularism, kemalism (ideologie politică a lui Ataturk, principiile moderne care definesc Republica Turcă actuală) sau pentru alte politici tenebroase, continuă analiza GMF. Însă, situaţia este diferită cu protestele din Piaţa Taksim. Întregul proces a fost declanşat de o reacţie civilă la un proiect de urbanizare. Sloganurile kemaliste vechi abia dacă se mai aud. Protestatarii nu vor să audă de politică, ei