Marius Dohotaru este unul din tinerii care pot fi daţi drept exemplu atunci când vine vorba meseria pe care o practică, în ciuda unui salariu de mizerie pe care i-l oferă statul român.

Marius a intrat în sistemul de asistenţă socială în urmă cu 12 ani, imediat după ce a ieşit de pe băncile Facultăţii de Filosofie, specializarea asistenţă socială. După cum singur recunoaşte, el a ajuns din întâmplare într-un centru pentru copii cu dizabilităţi şi, oarecum resemnat, a luat totul ca pe o provocare.

„La vremea aceea, Direcţia pentru Protecţia Copilului era singura instituţie din oraş care făcea angajări în acest domeniu. Întâmplarea a făcut să lucrez într-un centru de recuperare pentru copiii cu handicap. Nu am citit cu atenţie anunţul din ziar şi nu am ştiut exact grupul ţintă cu care voi lucra. Abia la interviu am aflat că voi avea grijă de copiii cu dizabilităţi“, povesteşte tânărul.

„Aceşti copii fac parte din viaţa mea“

Deşi este o meserie grea, Marius Dohotaru nu s-a speriat, iar cu timpul a început să îneleagă ce vor, de fapt, aceşti copii de la viaţă. Cu fiecare zi care trecea, el a început să pună tot mai mult suflet, lăsând pe planul al doilea remuneraţia pe care o primea de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului DGASPC). Cu toate că a fost foarte speriat de ceea ce a văzut, experienţa şi lucrul cu aceşti copii i-au schimbat total percepţia. „După atâţia ani de când lucrez la centru pot spune că am crescut împreună cu mulţi dintre copii. Sunt micuţi cu care îmi petrec timpul în fiecare zi de când s-a înfiinţat centrul. Dacă la început eram speriat, acum pot spune că aceşti copii fac parte din viaţa mea“, explică vasluianul.

Acum, cea mai mare satisfacţie a sa este atunci când un copil poate merge la şcoală pe picioarele lui. Marius îşi aminteşte şi acum ce emoţii a avut când un