Iranul îşi alege vineri preşedintele după o campanie controlată de putere, care pune capăt erei Ahmadinejad, marcată de opt ani de confruntare cu Occidentul asupra dosarului nuclear şi de sancţiunile care au plonjat ţara într-o criză economică.
În iunie 2009, Republica Islamică a fost afectată de manifestaţii împotriva realegerii contestate a lui Mahmoud Ahmadinejad, reprimate sever.
În acest an, Ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, vrea “alegeri ordonate, calme şi fără contestări”, comentează Alireza Nader, cercetător la centrul american RAND corporation.
Washingtonul şi Parisul au denunţat “lipsa de transparenţă” a procesului de selecţie a celor opt candidaţi, dintre care cinci conservatori mai mult sau mai puţin apropiaţi Ghidului, realizat de Consiliul Gardienilor Constituţiei.
Această instanţă, controlată de ultrareligioşi, l-a exclus pe fostul preşedinte moderat Akbar Hashemi Rafsandjani (1989-1997) şi pe candidatul susţinut de Ahmadinejad, Esfandiar Rahim Mashaei.
Printre pretendenţi se află Ali Akbar Velayati şi Said Jalili, doi consilieri apropiaţi ai Ghidului, actualul primar al Teheranului Bagher Ghalibaf, un tehnocrat cu trecut militar şi poliţienesc, moderatul Hassan Rohani care a surprins prin discursul său ofensiv şi fostul şef al Gardienilor Revoluţiei Mohsen Rezai. Ultimul candidat aflat în cursă, moderatul Mohammad Gharazi, fost ministrul al Comunicaţiilor, este considerat ca având foarte puţine şanse. Alţi doi candidaţi s-au retras în această săptămână.
Constituţia îi interzice lui Ahmadinejad să candideze pentru un al treilea mandat consecutiv.
Campania a fost anostă: au fost trei dezbateri televizate cu format foarte strict, practic niciun afiş în ţară, unde reuniunile publice ale militanţilor sunt interzise.
Mir Hossein Moussavi şi Mehdi Karroubi, liderii mişcării de contestare din 2
