"Cum este posibil ca NIMENI, în ţara asta, să nu fie în stare să catalizeze acest val de nemulţumire populară şi să-l prăbuşească asupra incompetenţilor şi nemernicilor care ne hotărăsc destinele, bătîndu-şi joc de munca, viaţa, copiii, sănătatea, dar mai ales de speranţele noastre?"
Cînd cineva, care se osteneşte să te citească, produce întrebări autentic-dramatice, ca cea aleasă drept motto la începutul editorialului de astăzi, douăzeci de ani de exprimare în spaţiul public, prin intermediul presei, îţi trec prin faţa ochilor, în cîteva fracţiuni de secundă; aşa cum se spune că se întîmplă cu cei care au pornit hotărît de pe Acest tărîm, spre Celălalt! Stiloul se dizolvă şi mă lasă din nou în mîini cu materia fragilă, dar atît de corozivă a cuvintelor. Ce să faci cu ele? La ce sunt bune şi la ce nu? Se pot ele transforma în orice şi ţine loc de orice? De Flamură, spre exemplu? Răspunsului pozitiv este cea mai adînc înrădăcinată, cea mai rezistentă şi cea mai plină de valenţe manipulatorii dintre iluziile care stau la baza comunicării mediatice! Una de care eu refuz să mă las sedus, ori învins!
Problema reală, pusă de cititorul nostru, este însă mult mai importantă decît cea a comunicării. Îi lipseşte societăţii româneşti "flamura"? Şi, dacă ar avea-o, ne-am putea descotorosi de toate relele, care ne rod de la rădăcină viaţa, printr-o bătălie hotărîtoare, a Binelui contra Răului, după modelul Armaghedonului? Eu cred că NU! Iar ca probă iau chiar paradigma biblică. După cum ştiţi, aceasta este ultima soluţie la care Cel de Sus recurge, ori pare mai degrabă forţat să recurgă, pentru că toate celelalte căi de a asigura victoria Binelui au dat greş! Este o hotărîre de ultimă instanţă, de aceea vine abia la "sfîrşitul timpurilor"! E ultima, nu pentru că ar fi cea mai bună, ci dimpotrivă! Pentru că e cea mai rea! Celălalt lucru demn de observat este că soluţi
