Gheorghe Cojocaru: „în noaptea de 12 spre 23 iunie 1941, începea calvarul zecilor de mii de oameni nevinovaţi.”
Gheorghe Cojocaru: „Exact 72 de ani în urmă, porţile Gulagului sovietic înghiţeau un nou contingent masiv de elemente „duşmănoase”, deportate din noile achiziţii teritoriale ale lui Stalin, între care Ţările Baltice şi cele câteva bucăţi smulse din teritoriul României întregite: Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.
Spre această decizie de deportare în masă a unor oameni nevinovaţi de la vetrele lor străbune, în ţinuturile îndepărtate ale Rusiei, de dincolo de Urali şi ale şi Kazahstanului, s-a mers pas cu pas. Mecanismul terorii în masă, aplicat în aceste teritorii, a fost transplantat de peste Nistru, în special, din fosta autonomie cu capitala la Tiraspol, unde a funcţionat cu o maximă eficienţă inumană, în anii ’30 ai Marii Terori.”
Europa Liberă: Cum a funcţionat acest mecanism al terorii, până la deportarea din 12 spre 13 iunie 1941?
Gheorghe Cojocaru: „O serie de execuţii sumare, după cum se cunoaşte, se produc imediat după anexarea teritoriilor româneşti, dar şi ulterior. La 9 iulie 1940, şeful guvernului sovietic, V. M. Molotov, semna hotărârea despre activitatea tribunalelor militare în teritoriul Basarabiei şi Nordul Bucovinei: este mărit considerabil efectivul trupelor NKVD. Astfel încât, deja către începutul anului 1941, numai în închisorile din RSS Moldovenească, care aveau o capacitate maximă de 1,5 mii locuri, erau închise circa 4 mii de oameni.
În toamna anului 1940, ia proporţii strămutarea forţată a zecilor de mii de tineri, ca forţă ieftină de muncă, la minele de cărbune şi şantierele, de dincolo de Urali. Teroarea ia amploare, iar vârful acesteia a fost atins prin deportarea din 12 spre 13 iunie 1941.”
Europa Liberă: Cine au fost responsabilii de depor
