Motivaţiile ce stau la baza actului sinucigaş sunt adesea altele decât cele imaginate de cei care investighează aceste cazuri. Un studiu canadian a urmărit înţelegerea acestor motivaţii, într-o nouă abordare care ar putea ajuta la descoperirea unor metode mai bune de prevenire a acestor tragedii.
În ciuda eforturilor considerabile de prevenire, numărul sinuciderilor a crescut considerabil în ultimii 50 de ani: aproape un milion de oameni recurg, în fiecare an, la acest gest disperat.
Studiul realizat la University of British Columbia şi publicat în jurnalul Suicide and Life-Threatening Behavior oferă medicilor şi cercetătorilor resurse noi pentru ameliorarea programelor de prevenire a sinuciderilor, pentru îmbunătăţirea tratamentului în cazul celor predispuşi la asemenea comportamente şi pentru reducerea riscului ca aceste comportamente să se repete la cei care au supravieţuit unei încercări de suicid.
„Este vital să ştim de ce a încercat cineva să se sinucidă – asta ne spune care este modul cel mai bun de a-l ajuta să îşi revină”, spune prof. David Klonsky, de la departamentul de psihologie al universităţii. „Acest nou instrument de evaluare ne va ajuta să depăşim concepţia de «soluţii universal valabile» în ceea ce priveşte prevenirea sinuciderilor, ceea ce este esenţial. Motivaţiile diferite necesită tratamente şi intervenţii diferite.”
Studiul, la care au participat 120 de persoane care încercaseră, în ultimii trei ani, să se sinucidă (dar fuseseră salvate), sugerează că multe dintre motivaţiile despre care se crede că ar avea un rol major în sinucidere sunt relativ rar întâlnite. De exemplu, încercările de sinucidere reprezintă rareori un rezultat al impulsivităţii, un strigăt de ajutor sau un efort de a scăpa de o problemă financiară sau practică.
Dintre toate motivaţiile sinuciderii, două care au fost observate la absolut toţi pa
