Timișoara avea, încă din perioada interbelică, în superba zonă Corso, pe care bunicii mei se plimbau în tinerețe, fără a le fi atinse liniștea, decența, ritmul propriu, de sunetele isterice ale motoarelor turate în centrul orașului, fără să se împiedice de sărmanii copii ai străzii, Timișoara avea farmecul unei capitale liniștite, a unei zone istorice mult râvnite. Opera Timișoarei era gardată, în front, de plante exotice, de palmieri-curmali, pentru că acest culoar de climă mediteraneană, ce vine dinspre Oravița spre Timișoara, a făcut ca toată atmosfera Banatului să fie mai blândă, calmă, plăcută…
De asta au și venit mulți aici, nu doar pentru gradul sporit de civism și de trai. Recent, scandalul dezvoltat în jurul „palmierilor lui Robu” m-a făcut să privesc puțin mai adânc în găleata murdară, dar colorată cu portocaliu, din care au ieșit, subit, „tineri veseli, cu mingi și echipamente de plajă”, pentru a sta… la umbră. La umbra cui? A curmalilor! „Palmierii” sunt, de fapt, curmali, dar niciun botanist sau specialist în plante ornamentale nu s-a obosit, măcar pe vreun site de comunicare, să spună numele corect al… arborelui exotic, din familia palmierilor. Bucuria fără limite a celor care abia au apucat să-l mai critice pe Robu, a celor care au confecționat în photoshop tot felul de „medalioane” exotice, a fost, evident, stimulată politic. Dar nu doar împotriva lui Robu, tema este evidentă: PNL! Tineretul portocaliu a mai fost odată victima manipulării grotești, care afectează obrazul Timișoarei. Dar, ce să faci? Tătucul Băsescu (chiar dacă Ostaficiucul nu mai poate candida la europarlamentare), el, tătucul, are gloanțe cât trăiește, pentru că sufletul și mintea lui sunt „armate” pe genul acesta de gherilă. Cât o mai fi să fie… Nici măcar amânarea verdictului în procesul Robu/ANI nu este întâmplătore. Octombrie trece cu patru luni peste iunie, luna aleger
