"O sa-i spunem Jean, conditia anonimatului fiind singura pusa de bancher pentru a face marturisiri privind practicile comerciale transfrontaliere ale bancii". Asa incepe articolul din publicatia elvetiana "Le Temps" , articol intitulat "Confesiunile unui bancher"(necesita abonament). Jean a lucrat zece ani intr-un birou francez al bancii UBS si se ocupa de consilierea celor circa 300 de clienti carora le gestiona averile cuprinse intre 250.000 si 2 milioane de franci elvetieni, fiecare. "Nu exista nici o dovada a ceea ce am facut in acesti ani, deoarece totul a fost aranjat in asa fel incat sa nu existe nicio urma. Nicio instructiune nu se da in scris, admite Jean. Dezvaluirile publicate de Le Temps vin la 4 ani dupa ce un alt bancher, "Cressus", a publicat best-sellerul "Confesiunile unui bancher toxic". Si in Romania au existat cazuri de bancheri care au iesit la rampa sub rampa anonimatului, denuntand amatorismul care exista in unele banci locale.

Francezii sunt cei mai paranoici. Isi suna bancherii de la telefoane publice, folosesc un limbaj codat ca nu cumva sa afle cineva despre ce discuta

Majoritatea clientilor din Franta nu isi declara autoritatilor fiscale franceze bunurile plasate in Elvetia, scrie Le Temps. "99% dintre ei au avut deschis un cont digital. Noua ni s-a spus ca era responsabilitatea clientului, contribuabilul francez sa declare banii. Daca el nu o face, nici pe noi nu ne priveste. Treaba noastra este sa producem bani, nu sa punem intrebari. Francezii sunt cei mai paranoici, mai spune Jean. Te suna de la telefoane publice, folosesc un limbaj codat cu bancherii lor ca nu cumva sa afle cineva despre ce e vorba. Cand un client isi deschide un cont, foloseste numele sau real in acte. Dar apoi aceste documente sunt puse intr-un seif iar clientul nu mai utilizeaza identitatea sa reala, ci un pseudonim. Poate fi "unchiul Alfred", de pilda sa