Cetăţenii iranieni se prezintă azi la urnele de vot, unde trebuie să aleagă unul dintre cei şase candidaţi pentru funcţia de preşedinte al ţării: un reformist, patru conservatori şi un candidat considerat a fi independent, chiar dacă este un fost ministru din actualul guvern de la Teheran.

În campania electorală, toţi cei şase şi-au orientat discursul pe rezolvarea problemelor economice, cu care se confruntă Iranul, prin stabilizarea monedei locale, crearea de locuri de muncă şi prin atragerea investitorilor străini. Al doilea subiect preferat al candidaţilor s-a axat pe politica externă, inclusiv programul de dezvoltare nuclear. În cele din urmă, trebuie menţionată şi o a treia temă supusă atenţiei publice, referitoare la aspectele sociale, cum ar fi educaţia şi sistemul sanitar.

Cine este reformistul?

Hassan Rouhani: După ce Mohammad Reza Aref (absolvent al Universităţii Stanford şi vicepreşedintele ţării în timpul mandatului moderatului Mohammad Khatami, 2001-2005) şi-a retras candidatura la începutul acestei săptămâni, Iranul a rămas cu un singur candidat asimilat de tabăra reformistă.

Rouhani a fost secretar în Consiliul Naţional Suprem de Securitate din 1989 până în 2005 şi un negociator şef al programului nuclear iranian. De asemenea, a a deţinut a doua poziţie în ierarhia Parlamentului, Majlis, în perioada 1992-2000. El deţine un doctorat semnat de Glasgow Caledonian University.

Cine sunt conservatorii?

Mohammad Bagher Ghalibaf: Fostul şef al Poliţiei, în prezent deţine cel de-al doilea mandat ca primar al capitalei. În timpul războiului dintre Iran şi Irak (1980-1988) şi până la numirea lui ca şef al Poliţiei, Ghalibaf a ocupat câteva poziţii de conducere în elita Corpurilor de Gardă a Revoluţiei Islamiste (IRGC). El a mai candidat la funcţia de preşedinte în 2005, dar a fost învins de actual