La intoarcerea din URSS, ca o prevestire enigmatica a “Spovedaniei pentru invinsi”, Panait Istrati isi marturisea dezamagirea fata de efectele Revolutiei bolsevice printr-o metafora: “Nu voi mai crede intr-un viitor mai bun, decat in ziua cand revolutia va fi facuta sub semnul copilariei” (1). Cu alte cuvinte, numai inocenta copiilor ar mai putea salva o Revolutie de la urmari dezastruoase precum crima in masa sau dictatura.
Cred cu tarie ca Revolutia romana din 1989, cea adevarata, a fost o “revolutie facuta sub semnul copilariei”. Stau marturie nenumaratele morminte si cruci din Cimitirul Eroilor Revolutiei, in care zac copii, de la 13 la 20 de ani. Acesti copii l-au inlaturat pe Ceausescu si pe uneltele sale infernale de la putere, cu vointa lor neclintita si cu pacea din suflete. Sa ne reamintim : Revolutia romana a fost non-violenta, crestina si curata. Gloantele au lovit copii in genunchi, recitand « Tatal Nostru » sau strigand « Fara violenta », ridicand in calea fortei brute a regimului buchete de flori si credinta. Aceasta a fost Revolutia romana, un miracol de care numai copiii pot fi capabili.
Tot copiii au incercat, in inocenta lor absoluta, sa salveze Romania din ghearele lacome ale unor frustrati ai regimului, inlaturati din primele randuri ale puterii de catre familia Ceausescu. Piata Universitatii ramane simbolul acestei revolutii pasnice si continue a copiilor romani. Daca incercam sa rememoram acele evenimente speciale, ne vom aminti ca initiatoarea si organizatoarea fenomenului a fost Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti, adica tot niste copii. Ei au sperat, cu idealismul si naivitatea varstei, ca este suficient sa rezisti in strada si sa spui adevarul la portavoce, pentru ca Adevarul sa invinga. Dar n-a fost asa.
Si n-a fost asa nu din cauza profitorilor cocotati la putere, in locul Ceausestilor. Ei puteau fi invinsi cu
