N-am crezut niciodată în cursurile de creative writing. Cu atît mai mult cu cît un literat obține recunoașterea criticilor drept „cel mai umoristic scriitor român al momentului“, cum este cazul lui Cătălin Mihuleac, te întrebi dacă el chiar îți poate explica nu numai Cum se nasc o nuvelă, un roman, o piesă de teatru? – titlul conferinței sale de la Institutul de Romanistică al Universității din Viena –, ci și dacă te poate învăța să-i calci pe urme și să faci deliciul cititorilor prin avalanșe de poante și metafore-capcană.

S-o luăm însă de la început: între Praga și Bruxelles, Cătălin Mihuleac a făcut o escală la Viena, la invitația Institutului de Romanistică și a Societății Austro-Române de aici, pentru a ține conferința amintită și pentru a asista la o lectură scenică a piesei sale Prizonierii zeului Mercur. O tragedie a societății de consum. Ultima a avut loc pe 21 mai în Museumsquartier, unde Cătălin Mihuleac fusese în toamna anului trecutwriter in residence la quartier21, în cadrul unui program de care au beneficiat în ultimii doi ani și Florin Lăzărescu, Filip Florian, Dan Lungu, Pavel Gheo Radu și Vlad Morariu, cărora li se alătură, în luna iunie, Robert Șerban. Lectura scenică a piesei a avut loc pe o vreme demnă mai degrabă de un Jupiter prins de un acces coleric, cu tunete, ropote pluviale și chiar grindină, în interpretarea inspirată a lui Jan Sabo (piesa, nu furtuna). Mezinul trupei de la Volkstheater și-a dat frîu liber fanteziei pentru a le da glas celor trei personaje ale dramoletei (la care se adaugă sloganul publicitar, repetat obsesiv de un difuzor, în supermarketul din piesă) – așadar, piesa ar mai putea fi subintitulată acum „piesă pentru două microfoane și amplificator de chitară“.

Evident, manifestarea ar fi fost imposibilă fără traducerea impecabilă a Arancăi Munteanu, cea care are numeroase „antecedente“ la activ în ma