Cătălina Tcaciuc are zece ani şi desenează poveşti şi vise. Specialiştii o consideră un mic geniu şi i-au expus recent lucrările la Muzeul Naţional de Arte. Criticii spun că graficiana foloseşte tehnici complexe, chiar dacă încă nu le cunoaşte.

Fetiţa-geniu, cum este numită de specialişti Cătălina Tcaciuc, s-a născut la Ungheni într-o familie cu mamă-profesoară şi tată-electrician. Prin urmare, nu a moştenit talentul la desen de la părinţi, ci de la Cel de Sus, după cum spun chiar ei.

„A început să deseneze încă înainte de a merge. Până la vârsta de un an, tatăl o ţinea în braţe şi îi citea poveşti, iar ea făcea mâzgâlituri pe marginile paginilor. Când a crescut mai mare, pe toţi pereţii din casă erau desenate flori, animale sau omuleţi. Deşi trebuia să schimb tapetele în fiecare an, n-am certat-o niciodată. Mi-am dat seama că nu murdăreşte tot ce vede, ci creează“, povesteşte Tamara Tcaciuc despre primele încercări grafice ale fiicei sale.

„N-am crezut că sunt lucrările unui copil“

A trecut apoi de la tapete la mobilă, haine şi podea. „Lua pixul şi desena peste tot unde apuca. Odată chiar mi-a mâzgâlit o pereche de pantofi albi pe care urma să-i port în acea seară la o nuntă“, îşi aminteşte zâmbind mama Cătălinei. Când era în clasa întâi, fetiţa se întorcea de la lecţii cu desene pe ambele picioare, iar toate caietele ei aveau file rezervate pentru creaţie. Atunci părinţii au decis să o înscrie la şcoala de pictură din oraş, dar nu a fost primită pentru că avea doar şapte ani.

„Mi-au spus că e prea mică şi va trebui să o aduc abia când va fi în clasa a treia. Peste un an, m-am întors cu fiica de mână şi cu lucrările ei subsuoară. Le-am spus că, dacă nu o primesc, n-o să ştiu ce să mai fac cu nenumăratele ei desene“, spune femeia.

N-a trebuit să-i roage de două ori pe dascăli. „Am fost uluită. Nu am crezut din prima că sunt lucrări