În Iran au loc vineri, 14 iunie, alegeri prezidenţiale, iar printre cei şase candidaţi acceptaţi în cursa pentru postul de şef al statului se aflǎ şi un reformator. Un al doilea tur al scrutinului ar urma să aibă loc pe 21 iunie, în cazul în care nici un candidat nu iese victorios în primul tur.

Deşi ghidul suprem al Iranului, ayatolahul Ali Khamenei, a manevrat în aşa fel încât viitorul preşedinte să fie unul dintre colaboratorii săi apropiaţi, un om cu ceva mai mare deschidere a reuşit totuşi să treacă de numeroasele bariere şi să fie acceptat în calitate de candidat. El se numeşte Hassan Rohani, are 64 de ani, este şi el un înalt demnitar religios, dar pledează, se pare, pentru o mai mare supleţe în negocierile cu occidentalii pe tema programului nuclear iranian.

În jurul lui se concentrează acum ideea de speranţă în Iran, iar reformatorii şi moderaţii lansează apeluri după apeluri, pentru ca alegătorii să voteze cu el. Potrivit rarelor sondaje realizate în Iran, nu Hassan Rohani este însă favoritul, ci primarul Teheranului, Mohammad Baghar Ghalibaf, iar imediat în urma sa s-ar situa şeful echipei de negociatori iranieni pe tema nucleară, Saïd Jalili.

Este interesant de semnalat că în cursul campaniei electorale, printre subiectele principale au figurat criza economică provocată de sancţiunile internaţionale decretate împotriva Iranului, precum şi chestiunea atitudinii pe care ar trebui să o adopte Iranul faţă de occidentali. În această ultimă privinţă până şi ultra-conservatorii sunt divizaţi. Saïd Jalili, ca fidel reprezentant al ghidului suprem, a pledat pentru o "economie a rezistenţei" şi refuză orice concesie în faţa occidentalilor. Fostul şef al diplomaţiei iraniene, Ali Akbar Velayati, candidat şi el la prezidenţiale şi calificat drept ultra-conservator consideră totuşi că diplomaţia nu înseamnă doar violenţă şi fermitate, ci şi com