- Editorial - nr. 115 / 14 Iunie, 2013 De fiecare data, iar cititorii "Cuvantului liber” stiu bine ca, atunci cand amintesc de Regiunea Autonoma Maghiara, nu uit sa adaug si sintagma "de trista amintire”! O sintagma absolut necesara, tocmai pentru a o incadra in acel, tot de trista amintire, "obsedant deceniu” romanesc al "erei ticalosilor”, al timpului terfelirii demnitatii umane romanesti. O sintagma alaturata unei Regiuni Autonome Maghiare, chiar de trista amintire, acea pagina neagra din istoria romanilor ardeleni, cadoul facut, in august 1952, de "tatucul popoarelor”, Iosif Vissarionovici Stalin, maghiarilor din Ardeal, intr-un moment de clara razbunare impotriva unor conducatori romani care, atat cat puteau, se opuneau dictaturii staliniste si scenariilor rocambolesti de culise, croite, la cererea si cu sprijinul unor lideri unguri, sub steaua rubinie a Kremlinului. De ce "de trista amintire”? Un bob zabava! Vom apela la documente! Intr-o sinteza informativa a Directiunii Generale a Securitatii Statului, Directia Regionala Mures din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, din 31 iulie 1952, in legatura cu anumite manifestari ale minoritatilor nationale, mai corect spus ale unei singure minoritati, cea maghiara, in legatura cu Proiectul de Constitutie si infiintarea Regiunii Autonome Maghiare, sunt cuprinse opiniile unor maghiari si a doi evrei privind cele doua evenimente. Vom recurge la retinerea catorva doar dintre aceste "opinii”, pentru a ilustra, cu documentul vremii in fata, starea de spirit, atat de vecina cu ura oarba, a celor incurajati atunci de tendintele autonomiste, in totala neconcordanta cu psihologia si trairile romanilor ardeleni din zona. Un fost conducator al Partidului "Crucea cu Sageti”, Taidler Dezideriu (Targu-Mures), era de parere ca "Pentru noi ar fi cel mai bine daca aceasta regiune s-ar atasa Ungariei, deoarece numai atunci am fi sig