Christian Haller este un cunoscut scriitor elveţian, legat de România prin conexiuni solide. Mama lui a trăit aici, la începutul secolului al XX-lea, iar povestea ei e parte din romanul Muzica înghiţită (Editura Polirom, traducere de Nora Iuga). El însuşi a vizitat în repetate rînduri ţara, iniţial pentru a recupera amintiri legate de mamă şi de casa unde ea a locuit, şi apoi datorită unor prietenii şi ataşamente. A fost bursier la Colegiul Noua Europă, ocazie cu care a petrecut 6 luni la Bucureşti, a învăţat româneşte în Elveţia, făcînd săptămînal pregătire cu un bătrîn medic român, aşa că proiectul „Trei ţări, aceeaşi limbă“ nu avea cum să nu-l includă în selecţia care a adus la Bookfest scriitori din Austria, Elveţia şi Germania. Tot în traducerea Norei Iuga, la Polirom i-a fost publicat volumul Vremurile mai bune. Interviul cu Christian Haller a fost realizat la Bookfest 2013. Am înţeles că pregătirea dumneavoastră de bază este de biolog, de zoolog, mai precis, iar romanul Muzica înghiţită are tot felul de trimiteri către ştiinţele naturii. Aş vrea să discutaţi puţin despre aceste două interese ale dumneavoastră. M-am hotărît că vreau să fiu scriitor cînd aveam 19 ani, şi am şi început să scriu. Apoi am cunoscut un scriitor care scrisese destul de mult pornind de la diferite teme din ştiinţe. M-a interesat foarte mult, aşa că am decis să studiez biologia, dar ca parte din formarea mea ca scriitor. Nu am fost iniţial biolog şi apoi m-am apucat de scris, ci invers.

Interesul pentru ştiinţele naturale nu v-a părăsit, din moment ce cărţile dumneavoastră păstrează referinţe sau corespondenţe semnificative cu lumea ştiinţelor naturale. Aşa este. În toate cărţile mele există aluzii sau trimiteri la această lume. Ştiinţele naturale sînt astăzi ce era filozofia la începuturi. Există atît de multe descoperiri, atît de multe lucruri noi care ajung să schim