Am. Doi. Și sunt destul de noi. Însă trebuie să recunosc de la început că, până să îi declar în România, habar nu aveam că au atâtea calități.

Povestea e simplă. Niște capete luminate de legiuitori români au hotărât acum ceva vreme că toate numele duble de cetățeni români se vor scrie, de atunci încolo, cu… cratimă.

Consecințele sunt două:

1. Statul român a devenit naș pentru mai toți cetățenii săi care au mai mult de un prenume,

2. Același stat român s-a transformat în cel mai mare creator de nume din lume.

Să mă explic… Conform regulilor lingvistice, aplicate cam de toate statele din lumea asta care scriu cu alfabet latin (cu excepția României, probabil), în momentul în care două cuvinte sunt legate printr-o liniuță, ele își pierd independența și se transformă brusc într-un singur cuvânt compus (vezi prêt-à-porter).

Așa se face că legea despre care vorbim a adus în România nenumărate prenume compuse noi, tip Gherghina-Marilena, Costică-Cornel, Vasilică-Alexandru, Ionel-Vasile-Tudorel-Radu ș.a.m.d. Dacă nu îți plac așa și te gândeai la alteva, e doar treaba ta.

Urmare firească, în momentul în care completezi un formular, ești obligat sa scrii toate prenumele între care există cratimă… pentru că ele sunt, de fapt, unul singur.

Dacă de regula asta de bun simț lingvistic se ține cont în România nu știu… dar sunt sigur că în majoritatea celorlalte țări ea este luată în seamă… Altfel, se poate ușor considera că nu e vorba de aceeași persoană.

În cazul meu, la câteva zile după ce copiii români mi s-au născut în Suedia, am primit un formular prin poștă în care mi se cerea să le scriu numele și se menționa foarte clar că, în cazul în care au mai multe, e important sa precizez dacă sunt legate sau nu. Am spus că nu, și așa au și fost înregistrați aici.

E clar însă ca am subestimat fantezia legislativă românească, fiin