Deşi apare în numărul 401, aceasta nu este decâtpartea a doua a croniciidin ediţia precedentă, deci nu cred că e vreo supărare dacă îi păstrez titlul cu „400”. În ceea ce privește motivația, rămâne valabil argumentul de săptămâna trecută: M-am gândit că, o dată la 400 de cronici despre alţii şi altele – cărţi, autori, evenimente, fenomene cultural – literare etc., mi se va ierta vanitatea unei cronici cu totul şi cu totul altPHel, în care să vorbesc, pur şi simplu, despre mine însumi. De fapt, despre două nefericite întâmplări de demult ale vieţii mele, al căror ecou îi face pe unii să grohăie şi acum de satisfacţie.
Aşadar, m-am întâlnit zilele trecute cu dumnealui, directorul Bibliotecii Judeţene „N. Iorga”, dl Nicolae Boaru, pe care, uneori, îl mai pişc la pagina asta, atunci când dă cu mucii-n fasole, scriind prefeţe elogioase pentru broşuri mediocre sau, cu mult mai des, când scrie materiale de presă în care face tot felul de greşeli, ceea ce-l transformă într-o incontestabilă vedetă a Co-mediei locale. Într-un cuvânt, dar şi pe drept cuvânt, amicul Boaru nu prea mă are la inimă. Dar nici nu are inima să-mi răspundă în vreun drept la replică sau, pur şi simplu, să mă pună la punct direct şi personal, ca să zic aşa, fiindcă, altfel, lucrând în aceeaşi clădire, dar la instituţii diferite, ne trezim faţă-n faţă aproape în fiecare zi. Deci, am avea unde, când şi ce discuta. El însă nu şi nu! E mândru! Până când, acum câteva zile, nu l-a mai răbdat mân(dr)ia. Şi mi-a şuierat o mizerie pe care mă aştept să o fi pus deja în circulaţie: Eşti un turnător!
După mai bine de opt ore, în sfârşit, mi-au dat drumul. Nu ştiu cât îi satisfăcuse declaraţia mea, dar cred că şi-au dat seama că mai mult nu au ce scoate de la mine. M-au „citit” că nu ascundeam nimic, fiindcă, realmente, nu aveam ce. Eram complet nefolositor. Bănuiesc că acesta e şi motivul pentru care,
