Știu că toți ochii sunt ațintiți acum asupra parlamentului. Care parlament stă cu ochii în acea zonă care, crede el, e mai importantă. În final, avem un lung șir de ochi zgâiți, de trăiri care mai de care mai diverse ce formează viața politică românească în ipostaza ei cea mai plăcută. Cea cu chiloții în vine, în bătaia vântului. De aici, și genul de privire. Voi cum ați face, să vă prindă cineva sistematic în poză tocmai atunci când te crezi mai acoperit? Ăsta e și farmecul poveștii noastre politice. Suntem și vom mai fi încă multă vreme de aici încolo la faza gen spectacole ieftine servite la mare, sub formă de concerte memorabile, cu personaje care behăie greoi, răsuflate, buhăite de timp și de nevoi, ce nu au trecut niciodată de aprecierea rudelor, dar care, în imaginația lor, sunt buricul cântării.

Bineînțeles, declarația lui Traian Băsescu privitoare la declanșarea procedurii de referendum va produce multă energie din gargara televiziunilor, mult trafic pe net și multe spume la gură de o parte și de alta a taberelor care își fac încălzirea pentru datul oficial la gioale. Pe modelul nostru tipic, avem ce discuta până îl eliberează pe Becali sau se mai arestează câte o “figură” d-asta publică emblematică.

Deci, se dorește să se scuture jumătate din pomul parlamentar și, dacă tot se înjumătățește, să îi pună și într-o singură cameră, din economie de spațiu și multe altele.

Ca să se facă acest lucru, este nevoie de hârtie igienică. Adică, de voința populară. Aceeași la care apelează de fiecare dată oricine dorește un contact profund și cât mai satisfăcător cu politica.

Voința populară, adică poporul. Cel care a votat iarna trecută cu toate membrele din dotare este pus acum la grea încercare. Păi, cum să fie altfel? E ca și cum i-ai arăta zăhărelul lui Bubico sau ai dansa lambada îmbrăcat în roșu, în fața unui taur.

Nu te poți pune cu v