Grupul de studii şi cercetări în ortopedia pediatrică 2012 a iniţiat această analiză retrospectivă datorită faptului că, în România, dar şi în alte ţări, multitudinea procedeelor terapeutice nu asigură medicilor practicieni o orientare clară, în funcţie de anumite criterii terapeutice, în tratamentul fracturilor supracondiliene de humerus. Ca atare, numărul complicaţiilor şi severitatea lor au atras atenţia asupra deficienţelor existente. Pentru corectarea unor complicaţii – cot var şi valg –, prof. dr. Alexandru Pesamosca a comunicat o operaţie originală intitulată „Procedeu personal de corectare a cotului varus post-traumatic“, la consfătuirea judeţeană de la Bacău din 24 iunie 1978. Această operaţie a fost ulterior popularizată de prof. dr. Gheorghe Burnei şi colab., prin intervenţii operatorii la pacienţii cu cot var sau valg postfractură supracondiliană, şi apoi comunicată la mai multe congrese în ţară şi în străinătate. Cea mai recentă lucrare care a abordat acest subiect a fost comunicată la al 29-lea congres anual al European Paediatric Orthopaedic Society (EPOS), din aprilie 2010, la Zagreb, Croaţia, fiind intitulată „Distal humeral Z-osteotomy for posttraumatic cubitus varus or valgus“, autori Gh. Burnei, Ileana Georgescu, Ştefan Gavriliu, Costel Vlad şi Daniela Dan. Ca membri ai acestui grup, în baza studiilor efectuate, ne dorim a face cunoscut un tip nou de osteosinteză, care asigură o fixare fermă, evită complicaţiile şi permite reluarea activităţii rapid postoperator. Tratamentul consacrat pentru aceste fracturi este cel ortopedic şi trebuie efectuat în urgenţă, în primele şase ore, fie prin reducere şi imobilizare în aparat gipsat, fie prin reducere închisă sau deschisă şi fixare, folosind mai multe metode (Judet, Boehler, Kapandji, San Antonio, San Diego, dublu-X Burnei). Tratamentul deschis este necesar în fracturile supracondiliene i