La sfârşitul romanului “Adevărul despre cazul Harry Quebert” am exclamat: “Magnific! Copleşitor!” Cartea lui Joel Dicker este unul dintre cele mai bune thrillere pe care l-am citit în ultimii ani.
________________________________________
Un thriller psihologic admirabil construit şi, totodată, o emoţionantă poveste de iubire. O naraţiune care face elogiul prieteniei dintre un mentor şi un discipol şi, de asemenea, o sugestivă frescă a societăţii americane contemporane – printre altele, se aminteşte episodul Bill Clinton-Monica Lewinsky, şi e descrisă perioada premergătoare alegerii lui Obama ca preşedinte. “Adevărul despre cazul Harry Quebert” face şi o radiografie a moravurilor dintr-o urbe doar în aparenţă scutită de frământări, fiind şi un fascinant roman despre cum se scrie un roman de o mare audienţă.
Ambiţia de a realiza o asemenea creaţie de anvergură i-a reuşit la superlativ tânărului autor genevez. Poate că tocmai tinereţea l-a ajutat să prezinte, cu o asemenea dezinvoltură, o acţiune cu multiple ramificaţii. Ca urmare, şi stilul său e uneori direct, alteori – impersonal. Alternează cu abilitate registrul sentimental cu o relatare rece, alteori apelând la umor, sau la tragism. Ca urmare, în carte întâlnim, în afară de consemnarea întâmplărilor prin care trec personajele, şi rapoarte seci ale poliţiei, înregistrarea unor interogatorii, extrase dintr-un roman socotit probă incriminatorie, comunicate de presă, opinii juridice, sfaturi de “creative writing”.
În centrul acestui vălmăşag de evenimente se află o nouă stea a literaturii americane – Marcus Goldman. Prima lui carte a avut parte de o primire entuziastă, vânzându-se în două milioane de exemplare. Se bucură de o glorie de invidiat, cititorii îl răsfaţă, ziarele şi revistele îi dedică articole elogioase, apare le televiziuni, dă intervi
