Decăderea Castorelului a provocat o imensă bucurie şi în rândul jurnaliştilor Sătmarului. Aceştia au răsuflat uşuraţi că nu mai trebuie să asiste la plictisitoarele şi interminabilele sale conferinţe de presă. Pentru toţi era deja un chin să-l urmărească timp de cel puţin o oră pe nărodul Castorică, care avea capul plin de vin şi de venin, iar limba în gură abia i se mai plimba. În acea oră chinuitoare, Castorică cere cel puţin o duzină de demisii cu mare înverşunare. Incisivul Castorică a atacat pe toată lumea, de la femei de serviciu de la şcoli până la preşedintele ţării. De Castorică terorizat, până şi Papa a demisionat. Să nici nu mai pomenim de acuzele de corupţie, care apăreau ca o erupţie din capul său mare şi tăntălău. În clipele în care Castorică ajungea la serviciile secrete, majoritatea ziariştilor căscau plictisiţi şi pe jumătate adormiţi. Când ajungea la celebrele ischemii, elicopterele invizibile şi ozeneurile din Dăbâca, toată presa deja dormea. În schimb, Castorică vorbea, vorbea despre aceleaşi aberaţii pe fond grav de ischemii şi nimeni nu îl mai putea opri. Astfel, nici nu e de mirare că abia doi jurnalişti au mai răspuns la ultima sa chemare, deşi se aştepta să fie aglomeraţie mare. În stilul său obişnuit, Castorică peste o oră a pălăvrăgit. Şi-a răcit gura de pomană, iar invitaţii au trăit clipe de şoc şi groază. Unul a scris un material minuscul, iar celălalt a refuzat să risipească puţină cerneală şi o hârtie mică pe aberaţiile lui Castorică. Întrucât jurnaliştii sătmăreni s-au săturat de conferinţele sale convocate în zilele şi la orele cele mai nepotrivite, Castorică îşi poate ţine viitoarea conferinţă într-un cadru cât mai intim, cu şantajistul de profesie, respectiv cu şoferul şi fotograful de ocazie. Numai să nu se lase cu usturimi. Decăderea Castorelului a provocat o imensă bucurie şi în rândul jurnaliştilor Sătmarului. Aceştia au răsufl