Nu mai avem nimic sfânt în ţară, iar moaştele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt tremură sub piatră ridicând praful în ochii turiştilor mânaţi spre ieşire de doi inspectori de la ANAF care se pregătesc să pună sigiliul pe simbolul Moldovei, Mănăstirea Putna. Când am văzut ştirea pe un post naţional, am crezut la început că e o glumă proastă şi primul impuls a fost să merg mai departe. Dar nu, totul era cât se poate de serios şi, probabil că nicăieri în lume nu s-a mai întâmplat aşa ceva, pentru că, dacă la turci oamenii s-au omorât ca să nu fie desfiinţat un parc, închipuiţă-vă ce s-ar fi putut întâmpla dacă Moscheea Albastră era ferecată de fiscul de la ei. Dar la noi se poate, dovadă că acest simbol se pregăteşte să fie luat cu japca de nişte fomişti, care n-au mai găsit altceva de executat decât o Mănăstire, şi nu oricare, ci tocmai Putna. Şi atunci m-am întrebat în ce ţară trăim, dacă Monica Columbeanu, care n-a muncit o zi, stă la cinci stele cu sute de mii de euro pe an, dacă Elena Udrea, care la fel ca şi Columbeanca, o vagaboandă care a prestat la greu şi pe bani puţini, are acum milioane de euro pe care, dacă ar fi puţin scuturată, nu ar putea să-i justifice, sau în care fratele preşedintelui vorbeşte de furat la telefon ca de un sport naţional.
Cum dracu să execuţi o Mănăstire, în acest caz Putna, deşi ar fi putut fi oricare, când tu n-ai mişcat un deget ca să vezi ce-i cu marii corupţi sau prin ce crăpături s-au scurs bogăţiile ţării, începând de la Flotă şi terminând cu banii lui Ceauşescu furaţi de Varan. Chiar aşa de rău am ajuns, de nesocotim credinţa, simbolurile, în detrimentul unor succese de moment şi fără rezonanţă. Nu iau apărarea popilor, nu despre ei este vorba în aceste rânduri, iar dacă aş putea, le-aş lua şi cămaşa de pe ei. Dar când vine vorba despre un simbol, parcă rămân fără cuvinte din cauza indignării că nimeni nu se leagă cu
