Înainte de decembrie 1989, la Teatrul Foarte Mic avea succes piesa "Mârâiala", de Paul Cornel Chitic. Ceea ce nu putea comenta la serviciu, personajul principal, o făcea acasă. Acum, armata tace chitic. Ceea ce nu înseamnă că nu există o nemulţumire, chiar dacă aceasta este bine monitorizată de structurile abilitate. Despre câteva indicii ale acestei stări de spirit am purtat un dialog, cu un interlocutor avizat. Şi ponderat.

Florian Pinţă s-a născut la data de 5 aprilie 1954. După absolvirea Liceului Militar, în 1973, a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri Activi, arma infanterie (1973-1976), Academia Militară din Bucureşti, Facultatea de Comandă şi Stat Major (1983-1985), Colegiul de Comandă şi Stat Major (1989), Colegiul Superior de Stat Major (1995) şi apoi Colegiul NATO pentru generali, Italia (2005).

În ascensiunea sa, în cariera militară a mai absovit un curs de comandanţi de batalioane (1982), un curs de limbă engleză - Canada (1997), un curs de operaţii în sprijinul păcii, pentru comandanţi, în Norvegia (2002), un curs cu profil similar, dar axat pe luarea deciziilor, în SUA (2003) şi un curs de pregătire didactică, la Departamentul pregătirii personalului didactic universitar din Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2007). În anul 2006, a obţinut titlul de doctor în ştiinţe militare.

După decembrie 1989, este numit şef de stat major al Diviziei 1 Mecanizate (1990-1992), după care avansat la gradul de colonel (1992), devine ofiţer de stat major la Secţia de Instrucţie Infanterie, din Comandamentul Forţelor Terestre (1992-1993). În anul 1993 este transferat în Statul Major General, ca şef de birou la Inspectoratul pentru Infanterie, Vânători de munte şi Blindate (1993-1997) şi apoi şef de secţie în cadrul Direcţiei Doctrină şi Instrucţie (1997-1998).

Îndeplineşte funcţiile de şef de stat major al Armatei 1 (1998-2000) şi apoi al C