Zilele trecute, pe 1 iunie, 50.000 de copii între 8 şi 80 de ani au petrecut noaptea de vis, vis vechi de 18 ani, al întâmpinării învingătorilor din finala Cupei României. Cum ecoul acestui triumf încă nu s-a stins, fireşte că rubrica de azi o dedic Măriei sale Sportul Rege, fotbalul.

Fotbalul are vechi şi consolidate tradiţii în urbea noastră. Se joacă aici de mai bine de un secol. De altfel, e de menţionat că oraşul Ploieştii este singurul din ţară care a avut, de-a lungul anilor, trei echipe diferite campioane naţionale.

A fost, mai întâi, „United”, echipă a funcţionarilor americani şi olandezi, care lucrau la rafinăriile din oraş, club fondat în anul 1909, campioană a ţării în 1912. Victoria ploieştenilor în finala cu Olimpia a Campionatului a fost facilitată de faptul că bucureştenii au jucat în 9 fotbalişti, pentru că pe doi dintre ei, fiind elevi, nu i-au lăsat părinţii să facă deplasarea la Ploieşti. În formaţia campioană exista un singur român, pe numele-i Vintilescu. Am putea zice că se anticipa situaţia de azi, când, iată, în recenta finală, printre titularii celor două echipe, au fost doar patru români, câte doi în fiecare din ele. United s-a desfiinţat în 1914, funcţionarii plecând în ţările lor, din cauza izbucnirii războiului.

Succesoarea sa a fost Prahova, echipa Rafinăriei „Concordia”, Uzina „1 Mai” de mai târziu. La sfârşitul ultimei competiţii înainte de război, în anul 1916, statisticile oficiale ale Federaţiei Române de Fotbal au consemnat drept campioană a ţării pe Prahova. În lotul Prahovei figurau mult mai mulţi români. Ca fapt divers, menţionez că, la reluarea competiţiilor, în 1919, în lotul ploieştenilor era şi un fotbalist cu un nume ciudat şi amuzant: Raportez.

Au fost, apoi, succesele Petrolului, până acum, de trei ori campioană a ţării şi de tot atâtea ori câştigătoare a Cupei României. Se ştie că Petrolul este