Cu totii putem spune o data pe an: ”Azi e ziua mea”. Unii pot spun asta de doua ori: de ziua onomastica si de ziua de nastere. Iliescu are o situatie iesita din comun. El are 4(patru) zile pe an: ziua de nastere, ”Sfantul Ion”, 13 iunie si 22 decembrie. Primele doua le serbeaza cu prietenii, ultimele le serbeaza doar dusmanii.
Iliescu s-a retras aproape complet din viata publica de ceva vreme. Rar mai apare cu vreo declaratie politica si aceea foarte rezervata, ca sa nu tulbure apele si asa destul de tulburi. Motivele retragerii sale le putem banui: i s-a facut lehamite, nu vrea sa mai cautioneze prin prezenta greselile echipei Ponta&Sarbu, dar nici sa le critice, are nevoie de linistea din familie, e randul celor mai tineri sa-si asume responsabilitati, nu mai are entuziasmul necesar, stiind ca nu are vreo sansa sa schimbe lucrurile in bine, prefera sa nu intervina, isi pune ordine in amintiri si le asterne pe hartie etc, etc. Dupa 22 aprilie 2005 (ziua ”alegerii” lui Geoana ca presedinte al PSD), cand Iliescu a fost tradat de lideri locali si de la centru, cand partidul si-a incalcat propria rezolutie a congresului extraordinar din august 2004 de a-l readuce pe Iliescu la conducere dupa incheierea mandatului la Cotroceni, PSD a avut o evolutie negativa. Sub conducerea echipei Geoana, iar acum a echipei Ponta, PSD s-a transformat din partid intr-un fel de srl de tip special, care vinde functii, privilegii, onoruri si indulgente celor cu dare de mana sau care fug de Justitie.
La nivelul conducerii superioare, partidul pe care l-a fondat Iliescu s-a transformat (e o impresie personala) in opusul intentiilor si proiectelor sale. Iata o secventa dintr-o declaratie publica a lui Ion Iliescu din 13 mai 2005: ”Intreaga energie a unor lideri ai partidului, a grupurilor de interese si de presiune formate in jurul lor a fost concentrata in scopul initierii si
