Silvia locuiește cu sora, cu fratele și cu părinții, “la pitici”. Așa cunosc locul toți cei care stau prin zonă și așa răspund la clasica întrebare “Unde locuiești?” cel puțin jumătate dintre copiii care frecventează Școala nr. 2 și grădinița acesteia. Tot așa cunosc locul și reprezentanții Poliției, dovadă că locuitorii adresei – care, oficial, este strada Nicolae Bălcescu nr. 140 – nu sunt niște îngeri.

“Pentru mine, a fi fericit înseamnă să merg la școală, să iau note bune, să am aprecierea colegilor și a profesorilor mei”, scria, într-o compunere, Silvia Dobrin, elevă în clasa a VII-a la Școala “Costache Negri”, cunoscută de romașcani ca Școala nr. 2. Poate că rândurile ei, dintr-o compunere stângaci construită, ar fi trecut neobservate dacă Silvia ar fi învățat la altă școală. Dar, în condițiile în care colegii săi s-au rezumat în compunerea despre fericire la bucuria de a asculta manele, după ce ai reușit să-ți umpli burta, și la traiul fără de griji, chiar dacă de pe o zi pe alta, compunerea Silviei i s-a părut profesoarei de limba română – care a făcut “încercarea” cu această compunere într-o clasă în care 95% dintre copii sunt de etnie rromă – ca o rază de soare. “Mi-am dat seama că sufletele lor nu au fost încă mutilate de traiul în promiscuitate, de sărăcia și de greutățile din fiecare zi, și asta m-a impresionat”, a spus profesoara lor de limba română, Vasilica Aungurencii.

Locul de muncă: la gunoaie

Silvia locuiește cu sora, cu fratele și cu părinții, “la pitici”. Așa cunosc locul toți cei care stau prin zonă și așa răspund la clasica întrebare “Unde locuiești?” cel puțin jumătate dintre copiii care frecventează Școala nr. 2 și grădinița acesteia. Tot așa cunosc locul și reprezentanții Poliției, dovadă că locuitorii adresei – care, oficial, este strada Nicolae Bălcescu nr. 140 – nu sunt niște îngeri. Locul este