Până acum câţiva ani, singurul lucru care ne interesa atunci când cumpăram un produs alimentar era data expirării. Între timp, însă, am învăţat ce sunt aditivii şi ce sunt E-urile.

Dintr-o dată eticheta a devenit mult mai complicată decât am fi crezut. Dar, cu ajutorul specialiştilor, am început să ne pricepem şi să evităm produsele pline de chimicale. Chiar şi aşa, există nişte capcane naturale. Mai precis, arome despre care habar n-avem de unde provin.

Sună frumos "arome naturale", dar ce sunt ele? Nu cumva aromele acelea nu sunt nişte substanţe frumos mirositoare, ci din contră? O astfel de substanţă este numitul "ulei de castor", care este - de fapt - un extract din glandele anale ale respectivului animal.

Uleiul de castor se găseşte nu doar în cosmetice, cât şi în produsele alimentare şi este responsabil pentru intensificarea aromelor de vanilie sau de zmeură. Desigur, oamenii nu cunosc acest amănunt, după cum nu ştiu că există un ulei de castor. Doar e animal, nu plantă.

Poate că uleiul de castor nu sună bine, dar asta nu înseamnă că e nociv. Castorul şi-a băgat coada şi în îngheţată, gel de duş, cremă de corp, ţigările cu aromă de vanilie, dar şi în celebre parfumuri care costă cât un salariu mediu pe economie.

Un alt ingredient dubios, mai corect spus un colorant, pe care îl întâlnim în majoritatea mezelurilor este carminul. El este un ingredient care ajută la colorarea produselor şi, în realitate, carminul este făcut din gândaci de coşenilă.

Castorul e inofensiv, numai că insecta tratată cu aluminiu, din care se carminul, nu ne face bine deloc. Tocmai de aceea, medicii ne sfătuiesc să reducem consumul de mezeluri.

Iar ca să vă oripilăm definitiv, vă putem spune că L-cisteina - un element de bază din pizza, covrigei şi gogoşi - se obţine din pene de raţă, iar gelatinele conţin colagen obţinut