Săptămâna trecută, Lucian Lipovan a vrut să-l intervieveze pe Mircea Sandu. „N-am timp, am multe lucruri pe cap“, a răspuns preşedintele federaţiei dintr-un fotbal insolvent, aflat până la urechi în hazna. Când îl auzi, ai putea jura că el, conducătorul, şi-a ridicat mânecile, a pus mâna pe găleată şi s-a apucat de vidanjat, dar de unde să înceapă? Oamenii de fotbal se încolonează spre sanatoriile Rahova şi Jilava, juniorii iau bătaie cu 10-1, selecţionerul de la Under 21 se crede Chuck Norris, casele de pariuri sunt pline de fotbalişti, antrenori şi conducători, există zeci şi zeci de probleme. Sandu s-a gândit mai bine şi a început curăţenia cu o petrecere la federaţie, dată în cinstea sezonului care s-a terminat, zice el, fără probleme.

Zilele trecute, cel care a botezat fotbalul românesc în taina durerii în cot a ieşit din starea sa naturală şi a făcut o vizită propagandistică la Parlament. A aruncat trei pumni de ţărână în ochii unor nepricepuţi, le-a povestit cum ameninţă Mafia pariurilor fotbalul său nevinovat şi, gata, Naşu’ şi-a făcut datoria. Totuşi, dacă aveţi impresia că apoi s-a întors în palatul său de sticlă de la federaţie, vă înşelaţi.

Ieri, Mircea Sandu a ieşit ca o tornadă după apariţia unei ştiri confuze. Pentru a suspenda terenul României, UDMR ar fi trimis o scrisoare la FIFA, reclamând manifestările rasiste de la amicalul cu Trinidad, iar şeful federaţiei, ca un demagog respectabil, a simţit că e momentul pentru a sări la gâtul politicienilor români de limbă maghiară: „Nu este corect pentru că ei trăiesc pe acest teritoriu, aici au făcut afacerile, aici au tăiat pădurile şi mănâncă mâncare românească. Cred că ar trebui să fie mai atenţi cu ceea ce fac“.

Reacţia mulţimii momită cu morcovul naţionalismului va fi de aprobare a lui Sandu. De acord, UDMR ar trebuie să posede o agendă mai importantă, dar