Pentru cine nu ştie, Nicolae (Nae) Săftoiu a devenit „Voltaire-ul de Valea Gârţii“. Este un respectat şi eminent grafician, care a evadat de peste un deceniu sub Muntele Mateiaş, lîngă Dragoslavele de Câmpulung. Nae a rămas incisiv în duel verbal, dar mai cu seamă în vîrf de creion şi peniţă. Istoria secolului cu două războaie mondiale a îndurat-o tatăl, profesor de desen, pînă în penitenciarul Periprava. Iar fiul s-a format şi a ricanat momentele războiului rece, cu episoadele „revolta de la Budapesta“ sau „primăvara de la Praga“. Săftoiu a absolvit Institutul „Nicolae Grigorescu“ în 1958, la secţia de Grafică, cu stimatul profesor de gravură Simion Iuca. A urmat, în primul an de studiu, secţia de Artă monumentală, de unde are amintiri dragi, cu parfum de lavandă, despre profesorul (şi baronul) Löwendal. Această împrejurare a înflorit, după mai mult de jumătate de veac, într-o expoziţie de „mare clasă“ într-o „mare casă“: seria amplă de grafică de şevalet a lui Nae Săftoiu, găzduită de nobiliara Fundaţie Löwendal în mai-iunie 2013. Seducătoarele titluri, livreşti-rocamboleşti, te relansează în descifrarea densităţii figurative pe care o poate scenariza Nae Săftoiu pe scala alb-negrului sau în delta creioanelor colorate. Artistul are o seniorie a „retragerii pe munte“ care i-a accelerat invidiabil pupitrul de desen şi seducătoarele simeze care ne vin, în ultimul timp, dinspre coridorul Rucăr, unde este respectat ca artist-cetăţean de onoare al Câmpulungului. Nu etalase multe expoziţii personale pînă acum, dar a lăsat multe cărţi ilustrate, şi-l avem în fiece zi în mîinile noastre pe grafica primelor bancnote cu lei noi. A fost o provocare profesională rarisimă, costisitoare însă pentru acuitatea vederii artistului, de unde retragerea sa în ecologie genuină. De aici, cu distanţa pură a lentilei naturii, poate revizita filoanele culturale pe care le-a aprofundat